Motto

Sacrificiul sacrificiilor e acela de a suferi si a muri pentru pacatele pe care nu le-am comis( ele nu sunt in Mine ) dar Le-am asumat si asta numai Iisus Hristos a facut !
Să biruiesc lipsa de măsură a răului printr-o iubire şi un bine fără măsură pentru că nimic nu dăinuie în afara iubirii !
Textele ce le pun la dispoziţia cititorului nu au intenţia să ofere răspunsuri finale,oferirea lor este parte a unui proces continuu de căutare,atât a mea cât şi a voastră.
Dumnezeu să vă binecuvinteze !



vineri, 14 octombrie 2016

Decalogul tăcerii


            Hai să vorbim ceasuri întregi despre tăcere !



Decalogul tăcerii

 

Tăcerea este spaţiul în care omul se trezeşte. Nu uita că tăcerea ta poate spune mai multe decât glasul tău (cuvântul oprit între buze e sclavul tău; cuvântul pronunţat fără rost e stăpânul tău) şi că este mai plăcută compania oamenilor care ştiu că şi tăcerea e o formă de conversaţie.





       Prietenul se numeşte omul care te ajută fără ca verbul ,
să fie urmat de un complement adverbial,
circumstanţial de timp sau loc sau de mod .
   

















marți, 11 octombrie 2016

Inima mea

 O iubire ca o religie dar niciodă  renuntând  să fiu sub jurământul iubirii...har ce binecuvantează  realitate şi vis.


                   Citat

  Ce minunat ar fi, dacă inima şi creierul ar fi rămas împreună, îngemănate, să nu facă niciodată inima ce nu vrea creierul şi mai cu seamă creierul să nu facă ce sfâşie inima!” 
― Liviu Rebreanu-


                                                                    Inima mea...un loc de care sa-mi amintesc  si niciodata sa nu  uit...
                                                                      


Destinul m-a facut sa fug, atunci cand trebuia sa merg.
Imi bantuie prin corp trecutul si iarna lasa-n urma lui...

De as gasi acel remediu sa alung povara timpului!
Sa nu ma-ntreb intotdeauna unde incepe viata mea,
Sa nu mai ratacesc eu calea fara dorinta de-a zbura.
De ce ma inchid intr-o clepsidra cand insetata-s de real ?
De ce durerea-i calauza cand vreau sa m-ancorez de mal ?
De ce respir doar compromisuri cand oxigen mi-e dragostea ?
De ce sa ma justific lumii ce imi scufunda lumea mea ?
Am iubit până la epuizare, până la durere, pentru totdeauna...
Am daruit din spatiul inimii mele dar, eu nu am avut niciodata loc in spatiul din inima altora...
Am daruit fara sa fur dar, am primit fara sa cer, fara sa vreau, fara sa mi se potriveasca...
Cuvinte ce au creat minciuna si fapte ce au distrus adevarul...
Inima mea...un loc de care sa-mi amintesc si niciodata sa nu  uit...

                                                           by: Daniela Stan

                                        Ştie cineva...?


   Ştie cineva câtă dragoste există într-o lacrimă şi câtă durere într-un zâmbet ?
Câtă iertare poate fi în cicatricea unei inimi şi câtă suferinţă în frumuseţea unei clipe ?
Ştie cineva cât delir poate cuprinde o speranţă  şi câtă poezie poate scrie un sfarsit ?
Câte regrete pot fi în profunzimea unei cunoaşteri şi câtă esenţă în puterea unui sacrificiu ?
Ştie cineva câte iluzii îţi pot mângâia realitatea şi câte vise renasc din umilinţe ?
   A trăit cineva generozitatea unei răni şi a cunoscut fortăreaţa unei amintiri ?
Ştie cineva cum singurătatea îţi poate fi sărutată de dorinţe şi greşeala de un potenţial ascuns ?
Câtă tradare poate îmbrăca o îmbrăţişare şi câtă binecuvântare descoperi în puterea unei renunţări ?
                  Ştie cineva...?
Am îngenuncheat la poarta sufletului meu şi recuperând o lacrimă, i-am scris: Iarta-mă !

                                                by: Daniela Stan


joi, 6 octombrie 2016

E important !

  Din punct de vedere teologic , omul care care are o atitudine corectă faţă de ceilalţi este doar omul care iubeşte ,însă prin iubirea lui Dumnezeu .


Un om care nu îşi face rău sieşi ,nu face rău nici altora .Unul care se răneşte pe sine este periculos pentru toţi, pentru că poate lovi pe oricine .


E important să ştii să te opreşti singur  în viaţă şi să te protejezi de relaţiile abuzive . Am întâlnit oameni care ar da orice pentru o clipă autentică de iubire , pentru o îmbrăţişare , pentru un sărut curat ,pentru o mângâiere , pentru o clipă de atenţie ...Oamenii au nevoie de iubire şi de sens acum mai mult ca niciodată !
                                                   Iubirea e sfântă , fără sfârşit ! 

marți, 4 octombrie 2016

Dăi Doamne, românului, dă-i mintea păţitului !

 Dăi Doamne, românului, dă-i minte păţitului  poate  aşa am şti să luăm tot ce îi mai bun din viaţă . 



  Timpuri sumbre şi încă nu ştii ce vrei de la viaţă .Aştepţi o schimbare ,dar nu se schimbă nimic .Totul este monoton , cafeaua parcă-i rece ,soarele cât ar fi el de soare nu mai are nici o bucurie .Prietenii sunt prinşi în aceeaşi simţire şi în zadar se încurajează unii pe alţii ,dar îmbătrânesc cu toţii , devin insuportabili unii pentru alţii şi ajung speriaţi în neputinţe .Trupul nu mai răspunde la chemarea noastră şi devenim nesuferiţi pentru noi înşine .În ochi e încă amintirea acelui timp care ni se părea minunat ,când emanam putere ,frumuseţe şi teribilism ;un timp care însă s-a scurs prea repede ,din care până la urmă am ales doar vânt .
   M-am înşelat intrând în vise de roduri frumoase, părea să fie un nou început ,viaţa era în faţă , de-atunci ,însă ,totul parcă a fost o tranşă ,o halucinaţie din  care capul încă îmi ţiuie. Prietenii mă strigă :hei ,ce mai faci ,de ce nu mai ieşi cu noi ? Dar cum le explic câtă durere este atunci când cauţi o iubre , un sprijin pe care apoi să nu-l mai găseşti  .Oamenii se mint pentru că sunt cuprinşi de vise deşarte .Am transformat gingăşia într-un ridicol şi nu nevoia e problema ,ci alta e –durerea .
  Am învăţat că dragostea nu este un târg ,dă-mi tu şi-ţi dau şi eu ,ci este să dai totul fără să mai aştepţi nimic ,să dai pentru că iubeşti,să te dai pe tine , aşa că :
                             Drum bun !




Nu poţi înţelege ceea ce nu ai simţit şi trăit ,dar nu este de înţeles ,de ce nu simt oamenii tristeţea !
   Zori de zi sau poate amiază ;e ceaţă afară şi capu-mi este greu ,aş mai dormi un pic să visez frumos ,să fie o altă lume mai bună să fiu un alt om .
  Mâna nu mi-o mai întind ,căci ce-aş putea primi în ea ,este-atâta ură-n lume şi răutate ,şi nu-i uşor să treci mai departe ,să laşi în urmă pe cel de la care ai aşteptat să-ţi fie iubire, să-ţi fie o mângâiere , să-ţi fie o lumină în viaţă ,m-am săturat  să mă explic celui pe care o dată îl numeam prieten drag .
 Cele şapte păcate capitale: 
1) Prostia, 
2) Recursul la scuze: Nu ştiu, n-am ştiut, 
3) Fanatismul, 
4) Invidia, 
5) Trufia neroadă,
 6) Turnătoria,
 7) Răutatea gratuită.
 Mai adaug o a opta : dragostea cu sila.