Motto

Sacrificiul sacrificiilor e acela de a suferi si a muri pentru pacatele pe care nu le-am comis( ele nu sunt in Mine ) dar Le-am asumat si asta numai Iisus Hristos a facut !
Să biruiesc lipsa de măsură a răului printr-o iubire şi un bine fără măsură pentru că nimic nu dăinuie în afara iubirii !
Textele ce le pun la dispoziţia cititorului nu au intenţia să ofere răspunsuri finale,oferirea lor este parte a unui proces continuu de căutare,atât a mea cât şi a voastră.
Dumnezeu să vă binecuvinteze !



duminică, 25 martie 2012

Altarul inimii

  Parinţii Bisericii au considerat întotdeauna inima
ca fiind adevaratul loc pentru rugaciune.
 Sebastian Brock scrie :Unul dintre aspectele inimii
este rolul ei liturgic,tainic:ea este altarul din adâncul
templului pe care-l constituie trupul(I Corinteni6,19 )
 şi pe acest altar ar trebui adusă în permanenţă jertfa
rugăciunii. Ideea rugăciunii ca jertfă era prezentă încă din Vechiul Testament(Ps 141,21 ),pe când
 în Biblia Siriană (Sir 39,5 )se specifică faptul
că anume în inimă ar trebui să aibă loc rugăciunea.
Din pasajele din Afraat şi Efrem aflăm iaraşi
 că locul unde ar trebui depuse jertfele rugăciunii este  inima,iar în Matei 6,6 scrie:

<< închizând uşa ,roagă pe Tatăl tău >> conform
exegezei găsim fragmentul şi la Origen şi Ambrozie.
 În Cartea Pasilor << altarul inimii>>se evidenţiază
şi mai proeminent: în această lucrare întâlnim
conceptul de Liturghie tridimensională,care ar trebui
să aibă loc simultan în biserica văzută de pe pământ,
în biserica inimii creştinului  şi în biserica cerească.
  Sfântul Nicodim Aghioritul numeşte inima adăpost.
,,Sfântul Issac numea inima <<casa înţelegerii >>.
  Precum animalele tulburate şi speriate fug în
vizuinile lor pentru a se proteja,la fel şi mintea omului
tulburat aleargă la inimă
şi strigă :<< Iisuse al meu ,mântuieşte-mă >> şi astfel este eliberat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.