Echilibru fragil in relatiile mele cu ceilalti ,cu mine...

 Exista un echilibru fragil in relatiile mele cu mine ,cu ceilalti  ,si in relatiile dintre oameni.
Pentru a pastra echilibrul, in relatiile cu ceilalti trebuie sa ma raportez mereu la relatia
fireasca si curgatoare intre mine cu Hristos .
Adica sa-l privesc pe aproapele meu prin ochii Mantuitorului,
ca acest echilibru sa fie durabil cu pace ,liniste dragoste,pentru mine si pentru ceilalti.
....E atat de usor sa pierd pacea,bucuria,linistea pe care le primesc,le adun cu migala .
Raporturile cu ceilalti sunt foarte fragile,dar totodata sunt extraordinare ,complexe si frumoase.
 Pentru ca vreau si incerc sa fiu crestina ,efectele crestinismului meu sunt apreciate in relatiile
mele cu oameni,insa uni refuza  categoric si se sperie cand e vorba de mijloace,precum postul,
rugaciunea ,mersul la biserica,spovedania,(marturisirea)impartasania,care sunt percepute de ei
intr-un element negativ si frustrant,pentru ca,ei, le privesc si inteleg gresit, ca pe niste privari
(reguli asupritoare)venite din exterior.
 Si nu pot sa acuz pe nimeni,la fel am fost si eu odata...
 Nu intelegeam nimic,nu reuseam sa traiesc credinta crestina cu adevarat dinauntru meu.
Mult mai tarziu am inteles ca ortodoxia este firea omului induhovnicit(insanatosit)
 Acum nu am inca metodele si naturaletea de a comunica celorlalti cu decenta si finete,
ceea ce simt .Pot spune cat de gresit este sa ma grabesc,sa ofer explicatii,sa analizez eu in
locul lor,sa dau sfaturi pentru blocaje si iesirea din criza ,cand de fapt Sfinti ne spus destul de
clar ,,nu dati fara sa vi se ceara,nu explicati daca vezi ca omul inca nu e pregatit sa duca,
nu impuneti ,doar rugati-va lui Dumnezeu pentru el si lasati-L pe Dumnezeu sa lucreze .
                  Vorbiti mai mult cu Dumnezeu decat cu omul.
Doamne ,Tu vezi atat de bine zbaterile mele,nu ma lasa sa provoc suferinta in jurul meu,vrand
si intentionand sa fac bine.
Metodele aplicate de mine asupra mea,genereaza vizibil o rasfrangere asupra celorlalti,pe
care in neputinta mea,ei  o percep ca un atac.
 Se intampla acest fenomen straniu si greu de explicat ,in singuratate imi
dobandesc o liniste si un soi de echilibru ,care se simte si de ceilalti,insa atunci cand ei ma
dezechilibreaza cu greutatea lor,fie ma lovesc ,se sparge bucuria si linistea,uneori mai greu
insa uneori foarte repede,si atunci imi dau seama cate mai am de invatat,
as vrea sa invete toti odata cu mine insa suntem persoane unice si fiecare creste la timpul ei .
Aici imi vad greseala din graba cu care doresc vindecarea mea si a celorlalti,desi stiu foarte
 bine ca, cresterea inseamna rabdare,timp,incercare....mereu uit Doamne!
 Si atunci ma retrag in mine , inteleg cat de importanta este  fuga de lume,
 pentru crestere mea,eu la inceput o percepeam ca o lasitate ori un egoism, insa acum imi 
dau seama ca e necesara.
Relatiile bazate pe compensarea lipsurilor,minusurilor,complexelor,slabiciunilor,sunt nascute
din dorinta noastra fierbinte de a vindeca ceea ce eu nu am ,ori nu am primit,ceea ce vad ca
altul are,si invers.Fenomenul care se intampla este dramatic,slabiciunile se amplifica,continuu
si spontan,pentru ca orice initiativa de vindecare starneste in celalalt sau chiar in mine o
bariera compulsiva,groaza de a nu fi vindecat si parasit.In acest cerc vicios,in care eu-ea
suntem prinsi cu niste gheare invizibile,ne autodistrugem,luptand mereu sa ne vindecam .
Rezultatele sunt basculante,inversate,iar eu asist cu groaza cum toate intentiile mele bune,
de a ma ajuta si de a ajuta,de a mangaia si de a fi mangaiata,au rezultate dezastruase pentru
mine sau pentru partenerul meu bolnav.
Iar ceea ce este extraordinar urmeaza acum:carentele,lipsurile,defectele,minusurile,
complexele -care sunt majoritatea pacate,patimi,sau consecintele patimilor si pacatelor,
le iarta si le vindeca Hristos ,la cel mai profund mod cu putinta si asta o simt concret cand ma
opresc si stau in liniste,rugaciune,in mintea mea,in sufletul si inima mea,atunci primesc
eliberarea extraordinara de o presiune,de tensiune,si de o greutate formidabila ,pe care am
purtat-o .
Astfel in curs de covalescenta ,in curs de vindecare,simt si vad in jurul meu aceasta extraordinara
realitate:relatiile mele se vindeca,se normalizeaza,ba chiar apare bucuria de a fi ,de a zambi.
E o taina extraordinara asta,prin care Hristos ne vindeca din  fiinte devenite prin  pacat,
viciate,grav ranite,in fiinte insanatosite ,implinite.
                In momentul pocaintei El are forta extraordinara de a ma salva.
Aceasta este prima piatra de temelie cand eu imi vad neputinta si ma las vindecat,si o realizez
prin , oprirea mea  de a ma autodistruge .
Senzatia care o ai in acest moment este de a pune frana ,cea a punerii de-a curmezisul ,efectiv,
mai exact imaginati-va o autostrada cu multe benzi,care te duce catre o directie oarecare,
si brusc simti ca directia e gresita si totul se dezintegreaza in mine si in jurul meu,si atunci
apas puternic frana.Din spatele meu curg puhoaiele inertiale de autovehicule care claxoneaza,
si te evita in ultima secunda,dar realezezi ca aceasta opripe pentru tine este RATIONALA
insa pentru ceilalti este IRATIONALA,de fapt este iesirea din logica tuturor pacatelor.
 Si stai acolo ,in miljocul autostrazii,simtind vartejul ametitor din jurul tau,viteza ametitoare
a lumii care apasa tot mai mult pedala de acceleratie,si intr-un calm nefiresc pentru ceilalti
dar firesc pentru tine cauti indicatoarele de pe marginea drumului,cauti exit-ul,iesirea,
pentru ca realizezi ca destinatia ta de mai inainte era catre suferinta,moarte,intuneric,si
creste in suflet credinta ca trebuie sa te intorci,sa iesi cumva din aceasta curgere pentru ca ea
nu mai este curgerea ta.
 In acel moment de liniste creste dorinta de a intoarce in mijlocul autostrazii si de a porni in
sens invers,este cea mai teribila experienta a sufletului nostru.
 Vezi chipurile stupefiante ale celorlalti venind si tracand in viteza,privindu-ma in timp ce
inaintezi pe cel mai greu traseu al vietii mele,incet,in sens invers,caut cu privirea exit-ul pe care-l
ratasem.In acest timp te simti complet iesit din rationalitatea lumi insa pentru prima data in
viata ta avand sentimentul puternic ca la capatul acestei intoarceri voi gasi iesirea catre firesc
catre normalitate.
          Ortodoxia este firea omului!Nu este o gluma si nici o metafora.Este adevar.
                        Cred Doamne ,ajuta neputintei mele de acum inainte !
Domnul te va ajuta de acum sa pornesti acest razboi  sfant , va fi  greu,si pe durata insa te va
scoate din bezna dependentelor a robiei patimilor atat de straine de bucuria,pacea,iubirea
dupa care tanjim !
 Doamne intr-o zi voi reusi si eu sa imbratisez si sa mangai mereu cu finete,precum faci Tu cu
Maica Ta.

                                                         Cu dragoste si recunostinta

                                  Text C si M Siluana -din :Cunoaste-L pe Domnul Cel Viu pe viu!