Motto

Sacrificiul sacrificiilor e acela de a suferi si a muri pentru pacatele pe care nu le-am comis( ele nu sunt in Mine ) dar Le-am asumat si asta numai Iisus Hristos a facut !
Să biruiesc lipsa de măsură a răului printr-o iubire şi un bine fără măsură pentru că nimic nu dăinuie în afara iubirii !
Textele ce le pun la dispoziţia cititorului nu au intenţia să ofere răspunsuri finale,oferirea lor este parte a unui proces continuu de căutare,atât a mea cât şi a voastră.
Dumnezeu să vă binecuvinteze !



miercuri, 5 octombrie 2011

Iadul din mine

 Când am crezut ca un anumit lucru rau n-o sa-l mai fac niciodata,m-am mândrit si am vazut ca mai este loc .
Cea mai mare tulburare e deceptia.Acesta este semnul mandriei
ascunse Ca sa nu ne mâdrim sa-L bagam pe Dumnezeu înainte,si sa zicem
                    ,,multumesc  Doamne pentru toate si rele si bune".
 Depresia este o boala.Deznadejdea însa vine de la faptul ca te crezi mântuitorul lumii,mai vine de la lipsa de credinta sau de la oboseala.
Nu noi îi vindecam pe oameni,nu noi i-am îmbolnavit,nu noi îi mântuim pe cei din preajma noastra.
Daca esti obosit culca-te.Simturile noastre sunt coplesite
de durere si de necazuri,dar în adâncul sufletului meu este o liniste o mângâiere.Aceasta este defapt bucuria traita în necazuri.
Eu plâng lânga omul bolnav,lânga cersetor,lânga pacatos pentru ca îi iubesc,
dar ma bucur cu ei când sunt bucurosi.Viata are tot timpul
aceste doua dimensiuni:bucurie si plâns.
Se poate spune ca bucuria noastra este printre lacrimi,acum pe pamânt.
Sunt multi oameni care traiesc pe muchie .Multi înteleg
în multe feluri dar eu cred asa,in inima mea este o parte buna si una rea,tine mintea in inima ta(mea),acolo este lipsa de nadejde ,de neuitare,de neiertare,
acolo e frica de om dar si de Dumnezeu,tine mintea ta acolo spune-le iad
si striga-L pe Dumnezeu,si El vine in iadul nostru si aduce lumina.
Simturile trupesti exterioare corespund unor simtiri launtrice ale inimii.Când vom intra cu urechea în inima o sa simtim cu simturile duhovnicesti.
Eu nu ma pot bucura de ce e urat,ar fi pervers nu?
Atâta timp cât eu privesc urâtenia lumii,traiesc durerea si e normal sa sufar.
Nu pot simti si bucuria si durerea pe amândoua în acelasi timp,
dar ele sunt acolo în adâncul sufletului meu.Asa ca trebuie sa invatam sa intram în inima noastra fara sa tulburam apele ei  si vom descoperi cum
 sa ne pastram cumpatul în greutatile noastre.

                                                               Doamne ajuta !