Motto

Sacrificiul sacrificiilor e acela de a suferi si a muri pentru pacatele pe care nu le-am comis( ele nu sunt in Mine ) dar Le-am asumat si asta numai Iisus Hristos a facut !
Să biruiesc lipsa de măsură a răului printr-o iubire şi un bine fără măsură pentru că nimic nu dăinuie în afara iubirii !
Textele ce le pun la dispoziţia cititorului nu au intenţia să ofere răspunsuri finale,oferirea lor este parte a unui proces continuu de căutare,atât a mea cât şi a voastră.
Dumnezeu să vă binecuvinteze !



sâmbătă, 30 iulie 2011

Suferinta poate fi pricinuita si de pacatele personale ale oamenilor,dar ea nu este neaparat urmarea unui pacat sau a unei vinovatii personale.

            Daca suferinta are drept prim izvor pacatul stramosesc,ea poate fi pricinuita si de pacatele personale ale urmasilor lui Adam.
Fara sa fie partasi la greseala lui (care e numai a lui),sa fac
partasi responsabilitatii sale,in masura in care IL URMEAZA si i se aseamana ,pacatuind ca el,si asa devin parte impreuna-raspunzatori
 pentru urmarile pacatului lui Adam,rasfrante asupra
lor si a celorlalti  oameni.

      Sfantul Chiril al Alexandriei spune :,,pentru ca ne-am facut urmatori greselii lui Adam,am avut parte de aceeasi osanda".
 Prin propriile pacate ,oamenii nu doar adeveresc
urmarile greselii protoparintilor,ci contribuie chiar la raspandirea acestora.
Pacatul lui Adam a avut insa urmari universale,in intreaga umanitate si in intreg cosmos,pentru ca,pe o parte ,Adam era prototipul
umanitatii pe care o cuprindea principial in sine,iar pe de alta
parte,pentru ca primise la facere putere deplina asupra creatiei,peste care fusese pus imparat(Fac 1,28-30)
  Pacatele fiecarui om in parte au o mai mica rezonanta ,rasfrangandu-se asupra propriei persoane
si,in masuri diferite ,asupra celor din jur si a propriilor urmasi.
  Parintii subliniaza faptul ca orice pacat si orice patima vinovata produc suferinta celui care le savarseste dar si celor din jur.
 Nu putem spune ca orice suferinta este rodul unui pacat personal,pentru ca,asa cum am vazut,suferinta e dusa si din
 greselile altora,ale caror urmari le induram fara voie,de lucrarea
diavolului si a duhurilor rele.

      Invatatura crestina despre suferinta , leaga intotdeauna obarsia suferintei de pacat si de rau,dar nu-i face pentru aceastavinovati
pe toti,fara deosebire.Dimpotriva,asa cum vom vedea in cele
 ce urmeaza ,ea ne pune inaintea ochilor suferinta celui nevinovat si drept,prin chipul lui Iov,
si mai cu seama prin Hristos,Care a indurat cele mai cumplite suferinte fara sa fi facut nici cel mai mic pacat si sa aiba nici
cea mai marunta vina.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.